Și-așa-mi vine câte-odată să mă simt. Știi ce fac? Iau un ardei și ard.
Așa simt că trăiesc, simt că iubesc.
În viață totul se rezumă la alegeri. Chiar și iubirea este o alegere în sine. Evident, venind din emoții. Iar emoțiile de fapt sunt impulsurile sufletului, tu rațional decizi: să le prelungești sau să le scurtezi și nu contează de care sunt, bune sau rele în percepția ta. Atunci când vezi partea frumoasă a lucrurilor, îți creezi necontenit o continuitate de emoții pozitive și viceversa. Iar eu aleg zi de zi să văd partea plină a paharului.
Experiențele de viață m-au învățat să fac abstracție de la nervii, supărările și frustrările celor din jur. Îmi sunt suficiente ale mele.
De mici am fost învățați să ne închidem în noi. Nu, tu nu trebuie să plângi (tare). Nu, acum nu ai voie să râzi (zgomotos). Nu, aici nu trebuie să vorbești (ce gândești). Nu, acolo nu trebuie să spui (ceea ce crezi). Cu un astfel de model de comportament primitiv, instalat mult prea timpuriu în mintea noastră de copil cuminte, ajungem la maturitate răbufnind. În astfel de situații critice, dorința mea e să îmbrățișez, emoțiile. Suprimate? Nu! Trăite în toată deplinătatea lor!
Într-o lume plină de prefăcătorie, măști și frica de a fi vizibil așa cum ești, eu apreciez sinceritatea. Oricare ar fi ea, oricât de tare ar durea. Recunosc, acesta e unul dintre defectele mele. Dar mă accept cu toate aceste acceptări ale mele.
Din mocirlă nu te poate scoate nimeni dacă tu nu vrei asta cu adevărat. Când am vrut, umorul m-a salvat. Totul e să vrei. Totul ține de dorință.
Iar dorința e în adâncurile tale ce creează intenția, care la rândul ei dă naștere gândului, iar gândul sporește acțiunea. Deci, în primul rând vrei, apoi intenționezi, după care gândești și-apoi acționezi. Simplu. Dacă rezolvi toți acești pași, poți să te consideri norocos/ă. Noi, de cele mai multe ori ne oprim doar la gânduri. Dacă nu vrei să fii dezechilibrat, acționează!
Și eu, vorbesc de mine. Cu emoție.
Într-o realitate iluzorie eu îmi las inima să-mi dicteze propriile acțiuni binevoitoare, deconectând frâna de mână, îmbrățișând orice emoție, simțind, acceptând și … zâmbind.
Ard!
No Comments