Smoothie (c)à la cafenea

Bună,

Azi am făcut primul meu Smoothie împreună cu fetița mea, Laura.

După nenumărate încercări eșuate de a o convinge să mănînce fructe, se pare că, azi, am găsit soluția: cocktail de fructe ca la cafenea (așa l-a numit ea). Și pentru că tot ce e „ca la cafenea” e și gustos, această băutură miraculoasă a fost sorbită cît ai zice pește.

În drum, spre magazin, am întrebat-o ce fructe vrea să punem în cocktail: „Vreau să fie cu căpșuni, vreau să fie cu căpșuni!”, continua să-mi amintească Laura, fiind în drum spre casă deja, avînd căpșunile în sacoșă.

Evident, am cumpărat nu doar căpșuni, dar și pahare, lingurițe, paiuri și umbreluțe, tot tacîmul, mai pe scurt… Doar ca ea să mănînce și… de dorit… tot .:)

Pe lîngă mult adoratele căpșuni, am adăugat în blender piersici și prune, și iaurt simplu, neîndulcit. Le-am mixat rapid, apoi i-am dat o linguritță să guste, așteptînd (cu sufletul la gură) să-i văd fața mulțumită.

-Mamaa, da’ acest smufi nu-i ca la cafenea, fu prima reacție a Laurei după degustare. Simțeau deja cum mi se duce inima-n călcîie…

– De ce? Am întrebat-o cu jumătate de voce.

– Nu este deloc catifelat, la cafenea e moale și subțire…și poți să-l bei cu paiul…

Nedumerită, privesc în recipientul cu fructe mixate, iau un pai și, decid că mai bine ar fi să amestec decît să sorb cu el. Da, smufi nu era unul cremos, avea consistența unui piure de cartofi, roz, unde și unde se mai întrezărea și cîte o bucățică de „cartof”, cu diametrul puțin mai mare decît cel al unui pai.

Fără să mai stau mult pe gînduri, adaug iaurt și apăs butonul start, mixez încă un minut, apoi torn compoziția în pahar.

-Ia vezi acum! Îi zic, întinzîndu-i ușor paharul.

Ce-a urmat, a fost ca un vis pentru mine. Laura l-a băut pe tot, aproape că dintr-o înghițitură, iar eu mă vedeam deja făcînd smoothie la dejun, la prînz, la cină, în fiecare zi.

Am bifat mulțumită pe listă alimentele „noi” introduse cu succes în alimentația fetei (piersici și iaurt) și am plecat în căutare de alte rețete gustoase de smufi.

Sper să revin cît mai curînd cu o nouă postare culinară. Iar dacă întîrzii, să știți că fetiței mele nu i-a plăcut gustul mîncării sau mirosul, sau consistența, sau culoarea, sau furculița, sau farfuria, iar eu stau și-mi smulg părul din cap în căutare de noi ponturi culinare.?

Pa pa!