Clătite americane cu sfeclă roșie (moldovenească)

Amelia nu mănîncă oricând. Atunci când noi ne ridicăm de la masă, ea vrea să se așeze, când noi ieșim la plimbare, ea atunci intră la bucătărie să mănânce, când nouă ni se face somn, ei i se face foame (leită maică-sa 🙂 ).

Amelia nu mănîncă orice. Atunci când noi mâncăm tartine, ea vrea biscuiți. Când noi mâncăm terci, ea vrea iaurt. Când noi mâncăm mere, ea vrea banane. Când bem apă, ea vrea suc. Când bem suc, ea vrea ceai.

Amelia dacă nu vrea să mănînce — nu mănîncă.

Amelia e o fetiță deosebită prin felul ei de a fi și a gândi, iar eu nici nu insist ca ea să ne urmeze. Nici nu trebuie, pentru că dacă toți ar gândi la fel înseamnă că nimeni nu ar gândi de fapt.

Azi, eu am gătit pancakes-uri originale, inspirată de fetița mea, Amelia. Clătitele sunt acceptate cu drag în meniul ei. De obicei adaug și câte un fruct în aluatul de bază, un măr sau o banană pentru a spori calitățile nutritive ale produsului. Pancakes-urile de azi însă mi-au atras atenția prin culoarea lor aprinsă. Am studiat atent rețeta și mi-am zis să le încerc și eu pentru că sunt diferite de cele cu care ne-am obișnuit, plus că sfecla cu numeroasele sale beneficii asupra sănătății, este considerată și alimentul-medicament pentru mamă și copil. Deci, fructele de măr și banană au fost înlocuite azi cu leguma — sfeclă. În final, gustarea de azi, tadaaaam: clătite americane cu sfeclă moldovenească.

Atunci când am întrebat-o pe Amelia dacă vrea să mănânce, ea mi-a zis că vrea nani, când ne-am dus „la nani”, ea a zis că vrea papă, când am mers la papă, ea a zis că vrea apă. Când i-am turnat apă în cană, ea mi-a arătat cu degetul spre o clătită americană, eu, bucuroasă i-o așez frumos în palmă, iar ea nedumerită îmi zice c-o vrea — cu banană…

Asta e Amelia.