Supă ușoară, de casă cu «pui ce ai»

Nu mă prea împac eu cu lichidele fierbinți, ca să vezi. Ador mirosul de cafea la bucătărie, dar nu o pot bea, ori e prea amară, ori prea dulce, ori prea tare, ori prea neagră, ori eu — prea alintată. Așa sunt eu, ce-ai să-i faci…Ceai?
«Ceai, Doamne ferește de-o boală», vorba unui moș de-al meu. Și eu, îi dau dreptate, pentru că de ceai niciodată nu mi-e poftă. Îl beau doar cînd mă doare gîtul sau mi-e frig. De cele mai multe ori mă iau frigurile :).
Cappuccino, latte, ciocolata caldă le savurez doar de sărbători, un pic pot să mă răsfăț. Dar nu mai mult, atît încît să nu mă ia grețurile pe dinainte.

Mă opresc la felurile întîi, fierbinți. Nu mă incomodez să stăm la un ceai, tu cu unul verde-deschis, ușor parfumat în cana ta albă, și eu cu unul colorat de-un verde închis a la pătrunjel și cîțiva tăiței atîrnați peste cana mea de sticlă, ptu ca eu zeama o pot bea chiar și înainte de miezul nopții.

În poză supa e cu smîntînă, la dorința fetiței. Eu o prefer cu smîntînă de caju 😉

Ei bine, azi eu nu mă simt bine, dar nici la ceai nu vreau să apelez. Încerc să-i împac pe toți ai casei (inclusiv gîtul meu roșu) și să fac o supă cu «pui ce ai», dar fără pui pentru ca azi e ziua veganilor și mie îmi place de ei 😉

Rețeta de azi e foarte simplă, ca de-obicei, de altfel nici nu mă apucam de ea și reprezintă un remediu pentru multe afecțiuni, una o știu sigur — inflamația de gît 🙂 Un alt avantaj al supei este faptul că poți înlocui toate legumele de-aici cu cele care îți sunt pe plac. Sper doar că ai măcar vreo una preferată 😉