Clafoutis sau zece clătite în una

Bună,

De când a venit Laura în familia noastră, am început să petrec mai mult timp în bucătărie și…mai puțin cu ea. Ei, dar sta până când ea a luat telul în mână și a început să bată ouă cu zahăr. De atunci nu ne-am mai despărțit. Bucătăria a devenit camera noastră preferată. Cât nu ar suna de banal, dar noi aici mâncăm, ne jucăm, ne distrăm și, mai și gătim din când în când.

Clătitele sunt preferatele ei. Pur și simplu le a-do-ră, chiar și pregătirea aluatului, mai cu seamă amestecatul ingredientelor. De aceea, o   las pe ea să prepare aluatul, iar eu le prăjesc, aceasta fiind una dintre activitățile noastre de joacă la masa de gătit.

Dar ce poate fi mai plăcut și mai „sățios” pentru o mamă atunci când își vede copilul mâncând cu poftă. „Mai vrei?”, „Daaaaaaaaaa!!”, îmi răspunde Laura îmbucând ultima clătită din farfurie. Azi cu brânză, mâine cu carne, poimâine cu dulceață, răspoimâine cu nimic, și tot așa, seară de seară…(aproape)… până când a făcut o intoxicație.

Deh, mai bine zis cu umplutura din ele – carnea, consumată într-un local din oraș. De-atunci nu ne-am mai jucat „de-a clătitele”. În zadar încercam să-i explic cât de proaspete și calitative sunt ingredientele de-acasă, până și la auzul cuvântului „clătită” i se făcea greață.

Clafoutis m-a adus pe calea cea dreaptă. Am redescoperit clătitele într-o nouă formă. Mai puțin timp petrecut la bucătărie, o nouă umplutură și un altfel de gust. Deși denumirea desertului franțuzesc clafoutis, nu mă duce cu gândul la clătite, rețeta este una foarte fină, ușor de preparat și foarte gustoasă. Eu aș zice că sunt 10 clătite în una, iar Laura o savurează de fiecare dată la maximum.

– Laura, vrei clătite?

– Da, clafoutis!!

P. S. Pentru aluat noi am folosit aceeași combinație delicioasă, ca și în cazul clătitelor, de lapte, ou, zahăr și făină. Rețeta integrală am luat-o de pe jamilacuisine.ro. Vara aceasta am pregătit-o foarte des, nu doar cu cireșe, dar și prune, caise.

Pa-pa! Până la o nouă rețetă!