Pizza cu blat de omletă

Azi m-am abătut de la poruncile bucătăriei mele și am încercat la gust ceea ce vedeți în poză. Probabil n-am gândit lucid atunci când mi-a trecut prin cap această idee năstrușnică de a combina ouă, cașcaval și șuncă, o trio-combinație deloc inspirată pentru mine atâta timp cât nu mi-am dezvoltat încă o imunitate excelentă la ea.

În fine, baza acestui triunghi isoscel format din bacon, cașcaval și ouă, o reprezintă nemijlocit cele 6 ouă bătute spumă cu lapte. Asta de fapt și mi-a atras atenția acestei rețete, textura pufoasă și bine aerisită pe care nu am putut să o trec cu vederea. Iar ceea ce mi-a scăpat, e baconul cu cașcaval la care corpul meu se opune cu înverșunare să-l accepte mai bine de două decenii.Cu toate astea, fie din neatenție sau încăpățânare, i-am dat șansă triunghiului proteic să se manifeste în tigaia încinsă, ondulându-și colțurile până la rotunjirea completă a unui cerc… vicios. Acel fel de mâncare pentru care strâmbi din nas, dar continui să-l mesteci.

Buchețelele de broccoli ca niște parașute au aterizat lent peste becon, vrând să camufleze parcă bomba proteico-calorică. Dar nu au fost îndeajuns pentru a salva măcar câteva fărâmituri pe ici, pe colo. Explozia de gusturi s-a produs imediat ce pizza căpătase formă în tavă.

E foarte gustoasă într-adevăr, dar totuși… Acum mă întreb, ce-o fi fost în gândul meu de m-am decis să golesc farfuria? Să fi fost înfometată, să fi fost poate stresată sau și mai simplu, cumva distrată?Oricare ar fi răspunsul, știu că în acele 5-7 min. cât mi-am permis să o savurez pe toată, am trăit ceva infinit de prețios, pentru câteva clipe m-am întors în corpul fetiței de altădată când puteam să mânânc ce-mi plăcea și cât voiam fără să am vreo remușcare.

În adâncul timpurilor trăisem un vis frumos, iar acum colecționam senzații în farfurie. După ce m-am trezit din vis și am revenit cu picioarele pe pământ, aici în realitatea dură, mi-am făcut un ceai natural pentru o digestie mai bună.

Fară doar și poate că excepțiile de la reguli sunt binevenite. Sunt și ele un mod de a te dezvolta armonios și a evolua așa cum ți-ai dori. Cu siguranță mă simt un pic mai deșteaptă 🙂 pentru că am gătit această combinație de ingrediente de care îmi era frică la început.

Așadar, fie între noi vorba, includ pizza «omletă» în categoria preparatelor mele culinare de excepție pentru că anume ele, excepțiile, nu fac decât să te convingă încă o dată că ești pe calea cea dreaptă. 🙂

Iar acum spune-mi tu care este felul tău excepțional de mâncare?